In aventura mea prin Albania, statiunea in care m-am oprit si pot sa spun ca mi-a ramas in suflet este Vlore.
Daca cautati o statiune linistita, cu apa mica si fara valuri (vezi) atunci sa stii ca acesta este locul pe care il cauti.
Mancarea nu a fost destul de buna ca si in cealalta statiune, Saranda, acesta fiind, de altfel si un minus.
Daca cautati sa mancati fructe de mare sau bunatati traditionale, ei bine, Vlore va ofera o gama larga de…..pizza italienesca si paste. De fapt, pe faleza restaurantelor, va veti simti ca la Milano. Foarte multi investitori italieni si-au deschis afaceri in Vlore, prea multi as putea spune.
Cazarea este ieftina ca si in statiunea Saranda. Hotelul, de la balconul caruia am facut micul filmulet a costat, tot 40 de euro pe noapte si dupa cum vedeti, ma despartea doar soseaua de plaja.
Statiunea Vlore este total opusa de Saranda, nu este atat de aglomerata, este foarte curata, oameni civilizati si bine imbracati, cu un alt statut social fata de lumea din Saranda, iar cel mai important, vezi politisti patruland pe jos, pe motociclete, cu masinile, desi nu este nevoie, te face sa te simti in singuranta. Organele de politie sunt foarte politicoase cu turistii si nu cauta niciodata sa ii amendeze chiar daca incalca regulile. Sunt constienti ca turistii aduc banii in oras!
Daca intrati din Grecia, Saranda este prima statiune turistica din Albania. Este o statiune foarte aglomerata, dar murdara din punctul meu de vedere.
Odata ajunsi aici veti avea impresia ca sunteti pe litoralul romanesc: lume multa, mancatori de seminte, sticle sparte, vanzatori ambulanti de tot felul si sute de tarabe improvizate, cu nimicuri.
Un plus pentru aceasta statiune ar fi mancarea buna si ieftina. De asemenea, cazarea la un hotel de 3 stele in aproprierea marii, camera cu vedere la mare, nu a costat mai mult de 40 de euro.
Unul dintre cele mai importante lucruri ce mi-a placut in Albania si pentru care m-as reintoarce de fiecare data, este marea.
Dupa cum vedeti in imagini, marea este foarte mica si linistita, pe o distanta de cateva sute de metri, nu depaseste 1,50 metri adancime, ceea ce o face ideala pentru copii sau pentru persoanele ca si mine, cu frica de apa.
In aceasta apa, mica si linistita pot spune ca m-am simtit in largul meu, am reusit sa invat sa innot (cateva secunde) si sa imi inving, macar pe moment frica de apa.
